Articole

Din cabinetul dentistului: compozitul dentar

din-cabinetul-dentistului-compozitul-dentar

Rășină sintetică utilizată în scop restaurativ, compozitul dentar este utilizat în mod uzual pentru obturații, pentru acele plombe cu aspect natural, estetic obținute în cabinetul medicului stomatolog.

Desigur, gama de materiale care pot fi folosite pentru plombe și obturații este vastă, de la materiale dentare care imită cu succes proprietățile smalțului (culoare, transluciditate etc.) și până la acele materiale cu aspect final mai puțin estetic, așa cum sunt amalgamele dentare.

În prezent, compozitul este principalul material folosit în cadrul cabinetelor stomatologice pentru obținerea unor “plombe albe” (estetica zâmbetului fiind un aspect deosebit de important pentru generația contemporană), având proprietăți similare țesuturilor dentare dure din punct de vedere al rezistenței, izolării, texturii, culorii, translucidității și nu numai.

Unul dintre avantajele majore ale compozitului este acela că se păstrează mult mai bine pe țesuturile dentare dure. Altfel spus, odată îndepărtate smalțul sau dentina afectate, aceea este forma finală a cavității, fără retenții suplimentare, întrucât compozitul aderă chimic la smalț și dentină. Totuși, este necesar un element de legătură – sistemul adeziv (format, la rândul lui, din trei substanțe: acid fosforic, care demineralizează dinetele și creează microretenții; primer, care rehidratează și bonding, care intră în microretenții și formează legături cu țesutul dentar și materialul compozit).

Alte avantaje ale acestui tip de obturație sunt:

  • asemănarea cu dinții naturali, putând înlocui cu brio amalgamul;
  • tehnica permisivă de lucru, medicul având timpul necesar pentru a modela materialul fără ca acesta să se întărească (făcând priză doar atunci când este polimerizat cu lampa);
  • prin polimerizare, compozitul face priză instant, astfel că pacientul nu va avea restricții alimentare la plecarea din cabinet;
  • legătura optima între dinte și compozit, etanșeitatea;
  • elasticitate similară țesuturilor dentare dure, preluând și amortizând foțele masticatorii etc.

Dezavantaje:

  • îngălbenirea, în intervalul a 1-3 ani, ca urmare a factorilor externi precum cafeaua, ceaiul, cola, care colorează mai ales atunci când intervine în proces porozitatea materialului, în cazul în care acesta nu este finisat corespunzător;
  • în mediul bucal, compozitul este supus uzurii chimice (generate de salivă și alimente) și uzurii mecanice (cauzată de frecarea din timpul masticației), lucru care duce la apariția unor microfisuri;
  • pot irita gingia, daca rășina este insuficient polimerizată, iar cavitatea este mare sau profundă și distanța până la pulpa dentară este mică.
0 Comments
Share

admin

Reply your comment:

Your email address will not be published. Required fields are marked *